cimént sn [At: PONI, CH. 201 / A: cím~ / V: cem~, țaméntru, țâmén, țem~, țim~ / Pl: ~uri / E: fr ciment, it cimento] 1 Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, se întărește.2 (Fig) Legătură trainică.3 (Reg; îf țâmen) Pământ argilos, frământat cu picioarele, utilizat în construirea caselor.